Iniţierea Pregătirii

S-au început pregătirile, timp limitat, fuge repede şi de aici trebuie de reacţionat cât mai repede ca să pot să mă încadrez în timp pentru participarea la programul Work and Travel, că eu vreau AMERICA. Desigur vă daţi seama că iniţierea pregătirilor de ducă spre SUA vă vorbeşte că eu „păţanul” şi desigur prietenul meu, adică noi „păţanii de la avioane” suntem de-acum studenţi, dar încă nu e timpul deschiderii parantezei, totul la timpul său.

Începerea, voi ştiţi că prietenii la nevoie se cunosc şi de aceea hai să căutăm la cine să apelăm la ajutor ca mai rapid să facem totul pentru a căpăta dreptul de participare la ambasadă.

Toţi care au finisat şcoala, au finisat şi universitatea (în cazul nostru ULIM) sau încă învaţă s-au ales cu foarte mulţi colegi, au căpătat mulţi prieteni şi şi-au făcut mulţi cunoscuţi pe seama prietenilor, care lucrează în diferte companii şi organizaţii statale, şi ce credeţi eu mi-am adus aminte ca a învăţat cu noi o fată la universitate, despre care auzisem că la moment lucrează într-o companie serioasă cu Work and Travel şi anume "Student Travel". Pe atunci era data de 13 februarie 2011, am sunat-o şi am spus că am ceva de vorbit cu ea serios la tema de plecare peste ocean la ce am şi primit un răspuns concret, că poţi să vii şi acum la mine la oficiu. Vreau să vă spun că Numai de întâlnirea pusă îmi era inima ca o pâine. Plin de energie pozitivă mă duc la ea şi deja încep să-i lămuresc ce şi cum, dar principalul a fost "noi vrem în America" la care  ea a spus că e posibil de plecat dar trebuie să fim studenţi, la ce eu "de chestia aceasta nu retrăi, ne clarificăm", şi deja ea îmi spune că dacă vă înscrieţi pe data de 14 februarie (vă daţi seama ziua îndrăgostiţilor) cu prietenele voastre primiţi o reducere de 100 de dolari, OK facem dar aşa ca să primim această reducere. Tot în acea zi îl sun pe prietenul meu, îi lămuresc ce şi cum, el a spus că da mergem înainte, vorbe nu-s, ba da este una la care încă odată îmi mai spune "Sanea noi nu suntem studenţi, ce facem noi?". Ca de obicei mă duc acasă şi discut cu mămica mea şi o rog să mă ajute cu universitatea, în cazul nostru deja trebuia , vă daţi seama, masterat, eu tot timpul am ştiut că mămica mea e cea mai super şi îmi spune că "Băieţi Sasha and Sasha, vă felicit voi sunteţi la universitate primul an de masterat", atunci nici nu aveam cuvinte pur şi simplu în şoc, am ieşit şi am fumat câte o ţigară cu mămica mea (la noi e democraţie în familie) după ce am auzit aceasta eram sigur 100% ca plecăm în America =)

Să vă spun cinstit de aici, când am auzit de economie de 100 de bacşi, mi-a venit o idee. Tot în aceeaşi zi sun prietena şi îi spun ca am ceva de vorbit cu ea, mă duc şi încep să-i lămuresc ce şi cum şi deodată zic "Mergi cu mine în America?" oleacă de şoc, de isterie, dar în final a fost de acord şi a spus că trebuie sa discute cu sponsorii principali "părinţii". Ei îi era bine, ea era student şi dacă se decidea pentru ea aceasta nu era problemă. Şi iată că vine data de 14 februarie, mă duc eu să mă înscriu la programa Work&Travel, deoarece Shuric era la lucru, desigur am căpătat reducerea de o 100 de dolari, deoarece am participat la înscriere cu prietena mea, fix aşa cum şi a spus colega mea ce lucra în compania aceasta. După care a început ea să ne lămurească care sunt condiţiile la companie pentru a căpăta dreptul de încadrare şi participare la târgul de job-uri, şi începe ştiţi a lămuri de ce bănişori avem nevoie şi pentru ce, în primul rând Taxa de înscriere este de 1500 de lei (în primele 3 zile), Programa 1150 de dolari (noi am achitat 1050 deoarece am avut reducere 100) şi plus 35 de dolari pentru Sevis şi achitarea sumei era posibilă în două rate 200 şi respectiv 885 de dolari, apoi Taxa pentru ambasadă 140 de dolari şi apoi zice ea respectiv drumul spre SUA, adică plus preţul biletului, dar care nu ţine de firma lor. Aşi vrea să atrag atenţia că cursul dolarului la Student Travel atunci era de 12.5 lei. Am ascultat, văzusem eu că banişorii sunt maricei, dar atunci la fel mă provoca America şi gata zic eu nici un fel de va să zică, vreau să plec şi voi pleca.

Offfff. Hai să începem a căuta job, pentru noi ATUNCI era indiferent ce job, principalul era să ajungem în state. Între timp ce noi ne ocupam de întrebările ce ţin de plecare, ne chinuiam să ne clarificăm cu restanţele la universitate, ca de obicei tot timpul se găseşte cineva care merge împotriva sistemului =) şi a trebuit să depunem eforturi puţin ca să ne clarificăm cu totul şi să nu avem nici un obstacol în faţa noastră de a pleca ce ţinea de studenţie.

Dancing Fountain Show at Caesar s Atlantic City

Cum a început totul

Totul a început în luna Februarie anul 2011

    Îmi cer scuze că nu m-am prezentat, mă numesc Alexandr şi la moment am 24 de ani, originar sunt din Republica Moldova oraşul Chişinău, dar acum locuiesc în oraşul Chicago; SUA, aici finisăm cu prezentarea mea deoarece am foarte multe de spus şi îmi este frică să nu reuşesc să le spun pe toate la rîndul său =)

Totul a început în luna Februarie a anului 2011, pe atunci lucram în cadrul Ministerului Afacerilor de Interne a Republicii Moldova, sincer să fiu cu voi aveam un salariu şi îmi ajungea pentru tot dar cum suntem noi fiinţa umană nu ne ajunge ce avem şi mereu căutăm mai mult şi iată ca acest mai MULT mi-a adus o idee "hmmm da poate să mă duc în America".Odata cu aceasta idee în ziua ceea nu puteam dormi, stăteam pe gînduri şi discutam în continuu cu mămica mea şi nu ştiam ce sa fac. Am stat pe gînduri undeva 2-3 zile şi tot nu mă puteam decide, de aici aveam un lucru stabil cu un salariu decent deja începeam să îmi fac cariera în poliţie, din alt punct de vedere mă gîndeam că am să ma duc în America şi o să fac mai mulţi bani şi poate îmi voi crea o viaţa şi mai decentă pentru mine şi familia mea. 

   În fine m-am hotărît gata nu se mai poate aşa de continuat plec în America zis şi făcut (de ar fi totul aşa de uşor cum dorim noi). Am mai stat am mai pus ţara la cale iarăşi cu mamica mea, ea a spus ok şi iată de aici dragii mei "copii" totul se începe. Dacă nu ma greşesc pe atunci era data de 10-11 februarie.

Am mai stat şi m-am gîndit cum aşa eu să mă duc în America singur, mai trebuie vreo 2, îl sun pe un prieten de al meu tare bun, pe atunci era cam greu sa dai de dînsul el lucra într-o companie ceva serioasă şi trebuia să îl sun după o oră anumită de aici nu aveam răbdare săi spun ce am iniţiat, dar în fine lam sunat şi fară vorbă multă la telefon îi spun "Shurik hai în America" deodată a reacţionat straniu "cei cu tine, nu avem şanse...bla bla bla" şi tot aşa mai departe am spus că trebuie să ne vedem să discutăm. După ce am discutat cu el parcă mă simţeam mai liber, aha amuş, mai este încă o persoană care tot vreau să meargă cu mine cine altcineva dacă nu prietena <3 de aici ştiu că este cineva care nu prea doreşte ca eu să mă duc cu dragostea la "zarabotcă", din alt punct de vedere eu nici nu discutasem cu prietena mea deoarece era plecată la munte cu prietena prietenului meu care nu că ar trebui, dar trebuie să meargă cu mine în America dar despre prietene puţin mai încolo. 

   Ca şi acum ţin minte data de 12 februare 2011 m-am întilnit eu cu prietenul meu într-un local din centrul oraşului Chişinău şi hai să discutăm de unde aşa idee "turbată" de a pleca la America. Eu mă gîndeam că va fi cam greu să-l conving deoarece la el deja documentele erau în procesare de a se încadra în rîndurile poliţiei naţionale şi eram 50 la 50 că va refuza la tot şi va merge cu mine peste ocean. Şi iata ziua mult aşteptată de a ne întîlni şi discuta detaliile a venit. La un pahar de bere şi cîte o porţie de clătite discuţia noastră s-a aprins au apărut o grămada dea întrebări şi eu la toate aveam răspunsuri numai ca el să meargă cu mine şi la un moment dat am observat că el s-a pus pe gînduri la ce mi-am dat seama ca prietenul meu merge 100%, deja mă simţeam încrezut în puterile mele şi plin de entuziasm şi enerergie că noi o să ajungem în America. Cît nu am ajuns prea departe aş dori să menţionez că totul sa petrecut în decurs de o lună jumate cît eu eram în concediul mult aşteptat.

Problema cea mai mare la noi doi era ca noi deja nu eram studenţi, blin ce de făcut !? 

Eu ştiu un lucru că dacă tare vrei şi mai ales ca noi suntem "baieţi de la avioane" trebuie să se primească.

Hristos a înviat

Sārbātori fericite !

 

Nu contează unde suntem dar tradiţiile şi obiceele trebuie pastrăte şi respectate.

Sincer să fiu nici nuştiu cu ce să încep.

Credcă voi începe cu aceea cum a apărut ideea mea nastruşnică de a ajunge pe alt continent sub denumirea de SUA (a.k.a. Statele Unite ale Americii) sau cum o mai numesc alţii America =)

Am să mă strădui sa dezvălui cît mai amănunţit absolut totul despre viaţa unui student care sa pornit în lumea mare cu un simplu program "Work and Travel".

1'st post :)

It's my first time when I start to wrote something in a blog ;)
I hope you will like it.