MANAGEMENTUL
FORMĂRII PERSONALITĂŢII:
AZI „EU” CU
EI! – MÂINE „NOI” CU MINE! ŞI TOT AŞA…
A. Deliu,
Universitatea
de Studii Europene din Moldova
„Ştiinţa este prezentul de ieri şi viaţa de mâine” Angela DELIU
Viaţa noastră de azi
este ceva frumos!
Viaţa lor de mâine
trebuie să fie ceva frumos!
Dar, mereu trebuie
de văzut ce şi cum de făcut azi, ca apoi de urmărit ce şi cum trebuie să fie mâine.
Dar, mereu trebuie
de văzut ce şi cum trebuie să fie mâine, ca să vedem ce şi cum trebuie de făcut
azi.
Ziua de mâine este
în mâinile noastre, şi totul depinde de noi însăşi. Şi acest lucru se face cu
fiecare zi de azi – cum clădim azi, aşa vom dormi mâine!
Însă este de
menţionat, că în lumea de mâine nu ai ce face fără dispunerea de aşa „ceva”, de
ce va depinde sau ar fi bine să depindă lumea sau societatea într-o oarecare
măsură, ce ar impune să se simte lipsa acelor „noi” de mâine în formarea şi
perpetuarea societăţii. De acel „ceva”, ce te va scoate şi evidenţia în mod
particular, aparte, ca individ, ca personalitate. Acest „ceva” fiind
potenţialul acela ştiinţific, îmbinat cu calităţile personale(bunul simţ, intuiţie..) sau fiind acele cunoştinţe, acumulate în procesul
consumului special.
Însă, momentul
interesant este că, acest „ceva” trebuie să fie interesant sau util şi societăţii,
dar mai cu seamă el trebuie să-ţi fie pe plac ţie sau fiecărui acel „Eu” de azi,
ce se pregăteşte pentru ieşirea în lumea mare „mâine”. Ca, respectiv, când va
veni timpul nostru de mâine pentru a presta/a oferi acele servicii societăţii, în
funcţie de acel „ceva”, să fie urmărit principiul raţionalităţii:
„maximum satisfacţii – minimum suferinţe”.
Şi atunci este bine
de reamintit o sintagmă folclorică: „Viaţa
e frumoasă, dacă ştii să o trăieşti!
Este de adăugat la
această şi următorul lucru: şi când ştii
cum s-o trăieşti!
Deci, respectiv,
urmărim ce ne place nouă sau cu ce ne va fi plăcut să ne ocupăm, în funcţie de
activităţile ce se manifestă în societate, dar poate ceva nou ce nu s-a văzut
ieri, dar vezi „tu azi”.
Însă este de menţionat, că optim trebuie făcută alegerea viitorului
nostru, în funcţie de ce dispunem bine sau cu ce ne vom putea uşor orienta în
spaţiu şi în timp din acele posibilităţi obţinute în cadrul pregătirii generale
– şcoală,
gimnaziu, liceu.
Numai în aşa măsură „Tu” de azi, vei câştiga în timp mâine.
Pentru ce trebuie să ne formăm de azi, să punem începuturile azi,
pentru ce trebuie de format în linii generale personalitatea azi, de ce „Ei” de
azi trebuie să impună, să demonstreze frumuseţea „activităţilor „LUMII MARI” – al zilei de mâine”, dar
deoarece totul are timpul său şi pentru prelungirea satisfacţiei, plăcerilor de
mâine, şi eforturile în această perioadă trebuie să fie mai mici. Dar
începuturile sau input-urile trebuie făcute anticipat zilei de mâine, adică
astăzi, în cadrul şcolii, primare, gimnaziului, liceului, adică în timpul ce nu se încadrează în
desfăşurarea activităţilor mari, în timpul pregătirii generale, adică în timpul
anticipat primirii statutului de persoană aptă de muncă.
Începuturile pentru „Eu” trebuie impuse de acei „EI”, ca şcoala
primară, gimnaziul, liceul, la prezentul formării personalităţii
pentru fiecare moment din aceste ierarhii de pregătire generală, unde din cadrul
acestor instituţii se identifică aptitudinile specifice ale viitorilor „Noi”,
din totalul disciplinelor studiate, unde din perioada anticipată formării
viitorilor specialişti „Noi” a lumii viitoare „Cu mine” se identifică gustul,
plăcerea faţă de efectuarea anumitor activităţi manifestate în societate de
„Eu” şi respectiv, plăcerea de a le exercita pe parcursul perioadei ulterioare
ca specialist, celei anticipate, privind crearea noului specialist şi
respectiv, ca membru al societăţii, ce contribuie la crearea valorii naţiunii
sale şi la menţinerea vieţii pe pământ.
La fel trebuie de menţionat că, începuturile pentru „Eu -
azi” trebuie să fie puse şi în cadrul familiei sociale individuale. Aici,
trebuie să se fie lămurite esenţa omeniei, modestiei, culturii, respectului, stimei
reciproce. Şi atunci, prin acest lucru, nu vom auzi despre „lipsa
celor şapte ani de acasă”, însă, trebuie de menţionat, că acest lucru
„mare” trebuie efectuat în mod obligatoriu şi în cadrul instituţiilor şcolare,
şi atunci vom auzi despre o educaţie corespunzătoare şi despre un grad înalt de
civilizaţie a „viitorului”.
Da, desigur după cum vedeţi, nu
s-a menţionat nimic de cunoştinţe speciale, deoarece casa părintească, nu este o instituţie de învăţământ, şcolărească,
ci o instituţie socială, şi ea nu trebuie să se implice în această dezvoltare a
copilului. În acelaşi timp, impunerea unei anumite forme de control a
îndeplinirii lucrului pe acasă ţine de o altă viziune.
Cu toate că, consider optim şi corect, că aşa
formă ca, lucrul pe acasă la
această etapă de formare a personalităţii – etapa şcolară, nu trebuie să se
manifeste.
DE CE?
ü
În primul rând, cine se ocupă cu copii noştri, fie scoală,
gimnaziu sau liceu?
ü
În al doilea rând, care este psihologia fiinţei
umane, a omului, în funcţie de ce şi cum face el „ceva” în comparaţie cu alţii?
ü
În al treilea rând, totuşi cine trebuie să
verifice, soluţionarea diferitor sarcini, impuse pentru realizare?
ü
În al patrulea rând, putem noi face acest lucru,
adică părinţii să verificăm lucrul dat?
ü
În al cincilea rând, poate fi la moment dat
răspunsul, privind corectitudinea soluţionării şi veridicitatea rezultatelor?
DAR DEOARECE!
Þ
În primul rând, se ocupă sau trebuie să se
ocupe cu copiii „MEI!” sau „A LOR!”, sau „AI NOSTRI!”, fie în cadrul instituţiei
şcolare de calificare primară, medie, generală, respectiv, persoane
specializate în anumite ştiinţe şi domenii. După cum ştim, la nivelul acestei
pregătiri, se predau, nu o singură disciplină, dar câteva(matematică, desen, fizică,
chimie, limba străină: germană, franceză, engleză şi …, etc.), dar o persoană specializată
mereu şi totdeauna, ţine de pregătirea specială numai pentru un fel de
activitate, şi numai de un anumit domeniu sau ştiinţă. Deci, în funcţie de
aceasta, ne dăm seama cu toţii că, persoanele, ce contribuie sau vor contribui la
pregătirea copiilor noştri, au trecut pregătire specială în cadrul unei anumite
instituţii postşcolare medii – şi în cazul dat – la scoală superioară, legată
de o anumită ştiinţă, instruit şi capabil pentru pedagogie. Respectiv, cum
poate cineva necompetent în domeniul sau
domeniile respective, să verifice lucrul pe acasă a copilului sau să exercite
activităţi nepracticate profesional. Da desigur, fiecare din noi azi, ieri am
învăţat aşa ceva, dar trebuie de reţinut, acest lucru totuşi s-a făcut ieri, dar acest moment de ieri
este de perioadă de lungă de timp, dar ce ţine de evoluţia oricăror fenomene în
timp, modificarea esenţei lor este semnificativă, totul este în mişcare precum
şi tehnica predării/instruirii, metodele, metodicele de calcul şi tehnica acumulării
informaţiei din partea elevilor.
Þ
În al doilea rând, după cum cunoaştem, esenţa
fiinţei umane constă în aceea că, nouă mereu ne pare, că tot ceea facem este
corect. De aceea, nu consider corect, necesar, util oferirea lucrului pe acasă
elevilor, mai cu seamă că acest lucru nu poate şi nici nu trebuie să fie
verificat de părinţi. Desigur, ne referim nu la lectura artistică citită, dar
la deprinderile aplicative practice, la probleme, ce trebuie rezolvate în
funcţie de aplicarea formulelor de calcul, fie direct, fie indirect, prin
efectuarea anumitor transformări, ce vor duce la formula necesară de calcul. În
acelaşi timp, sunt părinţi care le soluţionează copiilor materialul dat pe
acasă şi respectiv, evaluarea nu va fi obiectivă, din alt punct de vedere,
copiii rezolvă incorect, pierzând timpul şi eforturi înzadare/inutile(dispunerea rezultatului
final pentru fiecare problemă, încă nu desemnează că problema va fi corectată,
dacă la prima rezolvare nu a corespuns răspunsului), unde venind la şcoală nu sunt
motivaţi că au încercat să rezolve, ci iarăşi evaluarea nu este obiectivă şi unde
respectiv, nu se arată cum trebuia de soluţionat, dar continuă mai departe cu studierea
materialul nou, care după cum vedem este neînţeles, dar aşi vrea să atrag
atenţia că totul în pregătire este ca un vector, s-a început şi se duce în
continuare, totul legat de început şi fiecare adăugare este la fel legat de
început apoi de următorul conţinut şi tot aşa merge o perfecţionare, o
actualizare.
Þ
În al treilea rând, verificarea soluţionării sau
realizării diferitor sarcini, trebuie să fie efectuată mereu de responsabilul
acelei activităţi, pentru care el dispune de autoritate, adică de dreptul inerent
într-o funcţie sau loc de muncă — de a folosi „puterea” în deplin acord
cu propriile responsabilităţi. Deci, sunt persoane, ce efectuează
activităţi de execuţie, şi care se ocupă cu activitatea de control. Respectiv, profesorii, sunt acele
persoane profesional calificate, sunt acei „EI de azi”, ce trebuie să verifice
acel material suplimentar. Însă, este de menţionat, că „EI de azi”, trebuie să
fim foarte corecţi, nu numai trebuie să verificăm, dar trebuie să explicăm şi să
arătăm cum se face şi cum respectiv, trebuia să fie făcut şi trebuie de
corectat, dar nu pur şi simplu să corectăm ceea ce este pus în calcul. Mai cu
seamă aşi atrage atenţia pentru toţi că, „Ei” de azi nu sunt concurenţi pentru
„Noi” de mâine, ei au de parcurs drum lung şi să depună eforturi mari, dar
raţionale.
Þ
În al patrulea rând, putem noi face acest lucru, desigur
că nu, nu putem noi face acest lucru, şi deoarece nu avem dreptul de a ne
implica în activitatea altora, deoarece nu suntem pregătiţi în funcţie de
această sau altă activitate, deoarece nu cunoaştem esenţa fenomenelor(asistări la lecţii din
partea părinţilor). Asistarea părinţilor
la lecţii – când se manifestă acest fenomen, care este unul negativ,
trebuie şi este de primit ca o alarmă,
că ceva se întâmplă şi când părinţii ajung la acest pas, acest fenomen
pentru ei este „un mecanism de protecţie, de apărare, un scut de protecţie” – la care sunt de
acord, deoarece când spune copilul „ceva” ar fi bine să vă implicaţi, să-l ascultaţi
pe copil în ceea ce spune, însă să nu primiţi esenţa cuvintele lui ca problemă,
deoarece poate fi că interpretarea din partea lui cu referire la cele
întâmplate nu a fost corectă, dar odată ce el vorbeşte primiţi acest lucru ca o
alarmă, şi continuaţi voi, cei maturi descifrarea celor spuse, dar nu la
lecţii, dar cu cei, în responsabilitatea cărora intră aceste funcţii,
respectiv, la curatorul clasei, la managerii instituţiei – şi nu uitaţi
rezolvarea problemelor se începe de jos(curatorul clasei) în sus(managerii instituţiei,
dacă nu şi mai sus în ierarhia managerială şi administrativă…), însă aceasta nu
desemnează că în cadrul instituţiei date nu se ştie de problema depistată şi
pentru care se cere soluţia. Aşi vrea să atrag atenţia că profesorului dacă i
se atinge orgoliul, el foarte uşor poate să-ţi demonstreze că copilul tău nu
cunoaşte, punând o întrebare în reformulare, dar din informaţia curentă în
pregătire, la care nu toţi copiii pot să se orienteze, că a fost aceiaşi
întrebare însă altfel formulată, şi deoarece ei de abia învaţă nu sunt aşa de
siguri în răspunsul pe care l-au pregătit pentru al expune şi atunci „el tace”,
dar aceasta nu înseamnă că copiii noştri nu sunt capabili, în aşa fel, spuneţi,
voi doriţi acest lucru, să vă arate că copilul vostru nu este capabil, consider
că nu, că copilul nu vă va ierta!!! Mai cu seamă, aşi vrea să atrageţi o foarte
mare atenţie, că sunt mici, dar la
vârsta lor, la nivelul acesta de pregătire, ei de-acum ştiu să aplice marketingul, ei fac studiu de piaţă, ei ştiu
gusturile, preferinţele, cerinţele viitorilor specialişti, persoane ce se vor
ocupa cu ei, adică cu profesorii. De aceea ei se tem nu de momentul acesta, dar
de aceea ce va fi mâine cu el, că el va fi pedepsit de profesor, şi nu o zi,
dar în continuu, unde mereu i se va arăta „Iată Vezi Nu Cunoşti, Dar Te Jelui”.
În aşa fel, dacă şi se dă pe
acasă, lucru individual,
atunci el trebuie să ţină, fie de o lectură, fie de memorat o poezie sau un
fragment din text, sau anumite definiţii sau formule, expresii de calcul, adică
aşa lucru, CE VA FI
ÎN PUŢINŢĂ ORICĂREI PERSOANE, INDIFERENT DE SPECIALIZAREA DE CARE DISPUNE, SĂ
POATĂ URMĂRI EXPUNEREA ACESTUI CONŢINUT, DE-ACUM FORMAT DE SPECIALIŞTII
ŞTIINŢEI DATE, adică
un aşa lucru CARE NU NECESITĂ DIN
PARTEA PĂRINŢILOR CUNOŞTINŢE SPECIALE, unde să nu punem părinţii în
situaţii neplăcute, să nu „prostim” părinţii în faţa copiilor, că precum ei
nu pot să le rezolve lucrul pe acasă, la ce nu trebuie de uitat, şi ceea ce
auzim, că „ţin minte din scoală cum se
face”(dar o diferenţă de ani, de la anii de şcoală a părinţilor până la aşa
moment, ţine de cca. 30 ani), dar nu trebuie de uitat că totul este în continuă mişcare cum şi tehnica predării şi metodele şi
metodicele de calcul şi însăşi esenţa unor fenomene care au fost „ieri” numai
că în alt aspect, şi aşi vrea să comentez cu următoarea sintagmă la care ţin
mult – „lucrul cu care nu se lucrează, moare,
se uită”, şi asta deoarece el nu se aplică de „NOI”, dar ştiu precis că,
dacă şi va trebui vre-o dată, dar la nivel profesional, de aplicat ceva din
trecut, eu consider că fiecare va şti unde să-l caute şi îşi va readuce aminte,
deoarece ştie clasica fenomenului acela, dar acest lucru ţine de ceva timp
pentru reamintire şi recapitulare, de aceea acum la moment părinţii nu pot
să-i ajute pe copiii săi dragi, dar necătând ei vor să-i ajute, şi se
începe cu sunetele telefonice la prieteni pentru ajutor, ştiţi ca în joaca „Kak staty milionerom”, ajutor din sală,
apoi telefon stricat şi ..., dar din ei, cei ce dispun de o aşa specializare nu trebuie să se
implice în politica de activitate al altora, numai dacă AU URMĂRIT că este
contra legii în vigoare şi urmărirea ţinea de şi în procesul controlului
copilului său, dar nu în reducerea reputaţiei specialiştilor din invidie în
competiţie. Trebuie de reţinut,
copilul/copiii vă iubesc, vă stimează, aşa, PUR ŞI SIMPLU, că sunteţi ai lor, că sunteţi cu ei, pentru
ceea ce le oferiţi, dar nu pentru aceea că tu vreai să-i arăţi că eşti mai superior
ca alţii, înjosind pe alţii. Trebuie de admis, că persoanele specializate,
dispunând de calificare specială, fiind în sistemă, „devin rămase în urmă”,
dacă nu se perfecţionează în continuu, nu lucrează asupra sa, în funcţie de
profesie, conform evoluţiei progresului, cerinţelor lumii contemporane, indiferent
de nivelul, gradul de calificare de care dispune, deci aceste persoane devin necompetente,
în funcţie de timp şi pot deveni inapte de muncă pentru nivelul de calificare
cel menţine, atunci ce să vorbim de cei
ce nu ţin de sistema dată.
La cele spuse, privind
comportamentul părinţilor, daţi să considerăm că
intervenţia este cea optimă, pur şi simplu, un mic control din partea lor faţă
de copil/copii, pe când noi ştim că intervenţia lor ţine de alte fenomene, de
exemplu cum ar fi şi anume „DE CE acela are aşa, dar al MEU are aşa, dar nu aşa
ca acela”, aşi vrea să admit de ce ei numai la acest nivel intervin, unde sunt ei
când copiii lor se duc la celelalte nivele ale vieţii?????!!!!!?????, deoarece
de rolul lor şi acolo se are nevoie!!!
Ştiţi nu este corect
ŞI DE LOC, cât de mic nu ar fi, cât de mare nu ar fi că, doar aşa se consideră
„EI - păţăneii” cum mai adaugă câte un anişor la vârsta lor, EL RÂMINE ŞI TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ COPIL AL PĂRINŢILOR, care trebuie
urmărit, controlat şi orientat în maniere oneste în continuu din partea
părinţilor, până la vârsta, din cea predestinată omului pe pământ, adică până
la adâncile bătrâneţe, şi în care ei sunt capabili, apţi să facă acest lucru,
dar de nu, iată de ce trebuie conduşi copiii, ca la un timp anume „COPILUL” să poată ÎNTREŢINE părinţii şi DIRIJA cu ceia ce a creat părinţii.
Þ
În al cincilea rând, răspunsul nu poate fi dat la
moment, deoarece orice activitatea de control ţine de timp şi corectarea sau
înţelegerea fenomenului nu poate să ţină de perioadă lungă de timp, deoarece
timp nu este, timpul este calculat atât obiectiv, cât şi subiectiv.
Deci, în aşa măsură am argumentat
faptul ne permiterii intervenţiei persoanelor necompetente în activităţi
necunoscute, în activităţile al căror cadru este cunoscut altor persoane, în activităţi
al căror cadru este cunoscut în linii generale, dar nu în esenţă, în particular,
mai cu seamă ce ţine de pregătirea noii generaţii şi exercitarea activităţilor de
„Mâine” de către persoanele pregătite profesional „Azi”.
Deci, am văzut, unde se începe
pregătirea de către „EI” a viitoarei generaţii, pregătirea lui, în funcţie de
„EU”, unde, la ce nivel trebuie să se pună fundamentul viitorului pentru cei
„EU” de azi, ca mâine să fie unul dintre „NOI” cu el împreună.
Şi acest început îi este încredinţat
anume şcolii generale, unde după cum
am văzut, are trei nivele de pregătire – I)
şcoala primară, II) gimnaziul, III) liceul, şi în obligaţia cărei, desigur
prin antrenarea parţii active, adică a acelor persoane din cadrul ei, intră şi trebuie
să arate viitoarei generaţii,
Þ
unde pot fi aplicate cunoştinţele ce le acumulează ei
ü
de la studiul fiecărei din ştiinţele învăţate, puse la
baza unei discipline şcolare generale(de exemplu, matematică, fizică,
chimie, …)
şi
ü
cercetate de ei în linii generale, dar pas cu pas, an cu
an din timpul predestinat pentru acest nivel de pregătire, şi
Þ
care sunt, cum se numesc acele activităţi, acele domenii
şi care din ştiinţele învăţate sau care anumite ştiinţe au cel mai mare aport
în desfăşurarea lor şi pentru ce ele trebuie dezvoltate în cadrul societăţii(de exemplu, producerea
pâinii – fără care nu este viaţă pe pământ, care este „Darul lui Dumnezeu” şi „Unde-i
pâine şi căldură, acolo e viaţă bună”, fără care nici o masă nu este
masă; producerea bomboanelor, pe care ei le adoră încă de mici, cu
care mereu erau „cumpăraţi”/„motivaţi” de părinţi; tratarea bolnavilor –
care ei de mici când vedeau părinţii săi bolnavi, visau să devină doctori, ca
să-i pună pe picioare, că fără ei viaţa nu are rost, cine o săi crească, cine a
săi miluiască; conducerea mijloacelor de transport – pe care ei de mici tind
să le conducă; construcţia caselor de locuit
– care ei aşa le iubesc, şi mereu admit, că mai
dulce ca casa nu-i nimic, vă daţi desigur seama, bomboanele pe urmă şi
tot aşa m. d. …),
Þ
ca apoi „EL”- azi”, şi anume azi,
ü
să vadă, ce ia atras mai mult din ştiinţele studiate,
ü
ce ar putea ei mai bine şi mai uşor să facă din totalul
diverselor activităţi ce trebuie vieţii umane mâine, şi
ü
să se oprească, să ea decizia principală în pentru sensul
vieţii lui, privind
ü
ce profesie, ce ocupaţie ar vrea să aibă el mine/ocupaţia
lui de mâine în societate,
ü
totuşi cu care ar vrea să se ocupe o viaţă întreagă,
ü
şi respectiv, fără a avea îndoieli în alegerea făcută „azi”.
ü
mai cu seamă că, timp parcă este mult, dar în acelaşi
timp el este limitat, şi să întorci timpul înapoi nu este posibil, nu este obiectiv posibil pe pământ.
Şi prin aceasta este de
menţionat, că
- iată de ce viitoarea
generaţie trebuie să facă acest nivel de pregătire, pregătirea generală dată în
mod obligatoriu,
- că prin această pregătire
„voi”, vă veţi alege locul în societate,
- că prin activitatea ce
voi va-ţi ales-o veţi putea trece la celălalt nivel de pregătire, şi anume pregătirea
profesională, şcoala superioară,
- deoarece numai prin acest
nivel profesional voi veţi putea munci, unde de la munca depusă, în funcţie de
calificare, veţi primi un anumit nivel de salariu, în baza căruia veţi putea
întreţine pe voi şi membrii familiei voastre, şi în acelaşi timp contribuiţi la
dezvoltarea societăţii şi comunităţii în care trăiţi,
- că deoarece „VOI” de astăzi, veţi putea fi cei „NOI”
de mâine, numai prin ocupaţia profesională
ce o veţi deţine, adică mâine - unde se unesc generaţiile, unde cei „EI de ieri” formează o echipă cu cei „EU de azi” şi unde în rezultat se
primeşte că nu eşti unul, dar suntem „NOI + cu MINE”,
- şi de cum veţi fi
pregătiţi, şi la ce nivel profesional vrei să atingi, luând o altă decizie, adică
de gradul vostru de pregătire intelectuală şi profesionism în activitatea şi
domeniul ales, va depinde bunăstarea voastră, a întregii familii şi gradul de
dezvoltare a comunităţii noastre.
Deci, iată de ce trebuie de urmărit şi de învăţat, în cadrul
pregătirii şcolare, generale, disciplinele puse în planul de învăţământ, prin minimum-ul
propus, dar de bază şi în total de esenţa, deoarece una sau unele din ele stau
la baza activităţilor dezvoltate pe măsura evoluţiei omenirii şi a societăţii, şi
ca din timp, cu fiecare an de maturitate anume în cadrul şcolii, să se facă
alegere de către viitoarea generaţie ce vor ei să fie mâine şi în aşa fel să
înceapă să-şi pună în prioritate o anumită ştiinţă sau câteva într-o studiere mai
profundă(da, aceasta este realitatea, nu se poate de învăţat totul în excelenţă,
este imposibil), ce ţine de baza desfăşurării activităţi din cadrul totalului şi ce se
manifestă în ţara sa pe care el ar vrea s-o dezvolte.
Următorul nivel de pregătire este şcoala superioară, este instituţia
de învăţământ în care se pregătesc viitori profesionali ai societăţii.
Şi primul nivel în
această şcoală este obţinerea unei meserii nemijlocite manifestară în
societate, cu ajutorul căreia voi veţi căpăta cunoştinţele necesare de a vă
putea câştiga existenţa şi posibilitatea întreţinerii familiilor voastre(de exemplu, din specialitatea inginer-energetician
licenţiat – meseria de bază este electric,
din specialitate inginerie şi management în transport – meseria
de bază este şofer, din
specialitate inginer-mecanic licenţiat – meseria de bază este mecanic, din
specialitatea economist licenţiat – meseria de bază este contabil, din
specialitatea tehnologia în industria de panificaţie – meseria de bază este
operator în domeniul panificaţiei
etc. şi tot aşa …).
La ziua de azi aceste
cunoştinţe se primesc în şcolile polivalente, dar care sunt de părerea şi
susţin că aceste şcoli sunt şi trebuie să fie parte componentă a şcolii
superioare. Obţinând calificativul respectiv pentru nivelul dat, în funcţie de
profesia ce vreţi s-o aveţi mâine, dar ca parte componentă din instituţia de
învăţământ superior cu specializarea, ce corespunde ideilor voastre, privind
primul nivel de calificare în profesia aleasă de voi, dar din totalul tuturor
nivelelor de calificare ce cuprinde profesia voastră viitoare.
În aşa fel, aveţi meserie, tu
ai meseria de bază, acum poţi ieşi în „lumea
mare” unde îşi vei arăta măiestria, unde vei lucra sârguincios/perseverent
şi pentru ridicarea profesionalismului, şi pentru numele tău ca specialist, care
îţi va deschide multe uşi. Cu meseria dată voi puteţi lucra o viaţă întreagă,
deoarece ea vă dă pâinea care tu o aştepţi.
Þ
Dar, dacă la nivelul dat tu începi a te nu simţi bine, îţi
pare atins orgoliul, că de-acum este josnic pentru tine să te ocupi cu profesia
ta la acest nivel de pregătire profesională, unde tu simţi că ai crescut cu
mult de nivelul dat,
- atunci treci la cel de-al doilea nivel da calificare şi
continuă până la acel moment, continuă-ţi perfecţionarea şi creşteţi
profesionalismul în cadrul instituţiei superioare în care ai luat primul nivel
de calificare profesională, până la acel nivel de pregătire, ce ţine de
specialitatea ta şi de ierarhia nivelelor de calificare a profesiei tale in
şcoala superioară,
- până ce tu prin calificarea primită îţi vei câştiga liniştea
sufletească şi împăcarea, mai cu seamă că totul este mâinile tale, viitorul îţi
aparţine,
Þ
Dar, dacă tu ai observat că te-ai greşit cu alegerea
profesiei, că tu nu din prisma necesară ţi-ai ales profesia, tu o vedeai numai
din punctul ultimului nivel da calificare primit în cadrul şcolii superioare,
refuză meseria dată, şi repede anume după primul nivel de pregătire
profesională, schimbă-ţi profesia, deoarece apoi prea mari au fost şansele
sacrificate. Iar după cum am spus anterior timp nu este, el este dar nu pentru
irosiri iraţionale, totul în viaţă are timpul său.
CU STIMĂ ŞI MULT RESPECT
PENTRU VOI –
ANGELA DELIU!!!
